dupa cum ziceam, pun abia astazi pozutele de la vadu si grindul chituc.

in rest, nu am mare lucru de glasuit, is din ce mai aproape de acceptance. intr-adevar, nu prea am ce  cauta in vietile altora… ok… si nici planuri nu pot face. si teoretic nimic.

spuneam cuiva la un moment de timp “have faith”… dintr-un punct de vedere, am mintit.  intr-o alta masura nu, am facut ce am promis. depinde de care parte a situatiei esti.  incurcate-s vietile oamenilor cu trairile lor…

poze zic, mi-ajunge discursul interior.

ziceam de pozute cu cirese.. ei bine, iata-le:

dupa cum spuneam vineri… am facut cateva pozute, not much… un pic de joaca cu lumina… nu cine stie cat, nu cine stie ce, dupa cum spun… in rest, cuminte prin curtea casei, am terminat de tuns iarba, am remodelat gratarul, am gatit, im, dintr-astea…

in haladuielile noroioase din ianuarie, am trecut pe langa o biserica daramata din fundeni… atunci nu am avut timp sa o fotografiez, din motive de masini multe, oameni care ar fi trebuit sa stea dupa mine, diverse. si de-atunci, am tot spus ca vreau sa ma intorc acolo sa fotografiez. pana ieri, din varii motive, nu am reusit, insa, acum is bucuros: am fost, am fotografiat, am vorbit cu cativa oameni din sat. biserica este veche, are in jur de 200 de ani si istoria ei e destul de trista: a fost refacuta de vreo doua ori, odata chiar inaintea cutremurului din ‘77 cand a si cazut una din turle si de atunci, nu a mai fost reconstruita. pasind in curtea bisericii printr-o gaura din gard m-am simtit ca in calauza lui tarkovski, era absolut ireala privelistea, zidurile care isi expuneau frust privirii ranile capatate in lupta cu timpul… impresionat, am fotografiat infiorat de liniste si de priveliste… va las si pe voi sa priviti….

soooo, dupa cateva zile in care nu am avut chef de nimic, am reusit sa ma adun si sa umblu nitelus pe la pozutele pe care le-am facut zilele trecute la horezu. nu mai are rost sa spun cat de mult imi place zona aia, va povestesc asa, pe scurt ca am urcat sambata pe vf. romanu, ma rog, pe langa, din motive de zapada prea mare si din cauza lipsei unei masini de backup mi-am spus ca mult mai sanatos este sa fiu cumintel drept pentru care nu am incercat ascensiuni prea curajoase. in orice caz, am avut o zi superba, un soare absolut magnific, cald, iar in timpul asta, la cativa metri de noi era zapada de jumatate de metru, un metru pe alocuri. ceva incredibil. in fine, ne-am sorit o vreme, am coborat inapoi in horezu, si dupa amiaza, ne-am pornit pe dealurile din spatele casei, unde am gasit o primavara in adevaratul sens al cuvantului, asa ca a fost o zi care-a avut si zapada si muuuult verde… ce sa zic, va las sa va uitati, nu-s in cea mai buna dispozitie de scris, am un rasarit rebel pe creieri si, desi stiu ca o sa apara, nu ma pot impiedica sa-mi fie dor… so, las pozutele sa va spuna povestea zilelor petrecute la horezu…

asaaaaa, in dupa-amiaza asta am pogorat inapoi in bucuresti. bleah, urat, ploaie (bine, ne-a plouat de la horezu pana aici, am avut timp sa ma obisnuiesc cu ploaia….) frig in casa, inca nu s-a incalzit, ce inspiratie idioata am avut sa opresc caldura nu stiu, eh… in fine, vreau sa ma var in pat si sa ma culc, mor de somn, insa… pana una alta, va pun cateva pozute sa va delectati si voi cu un strop din frumuseata de-am vazut-o acum cateva zile..

daca tot m-ai rugat, si mi-ai spus ca vrei sa le vezi… uite ce-am facut aseara…