breeeee, multa vreme a trecut de cand nu am mai scris p-acilisaica!:)

inainte de-a va povesti ce si cum, trebe sa o pun aici pe iulia, iyli pentru cunoscatori, care a reusit sa concretizeze proiectul nebunesc… brava!

am fost nitelus plecat, pe la mare, se potrivira ca sa zic asa niste trebi si, decat sa stam acasa, mai bine in deplasare la constanta. plaja la corbu si stat in constanta. lucru bun si pozitiv, zona inca nu e super aglomerata, apa curata, deloc adanca, buna pentru plozi, care nu se dadeau scosi din apa, normal de altfel.

una in alta a fost frumos, am avut vreme buna, am stat bineinteles si la plaja, in ciuda avertizarilor si a codurilor ros-portocalii, minus ziua de sambata cand, nevastul a decis ca trebe sa doarma pana la 11, moment la care era tardiv de tarziu sa mai plecam undeva, plus ca sambata fiind, era moartea peste tot in trafic, asa ca nu am guitat deloc, plus ca dupa amiaza, pe la cinci am plecat cu varul sa mai luam niste scoici de la locul dumisale de baie. super loc, undeva in port, apa limpede si adanca, pustiu, nu tu manele, nu tu scandal, nu tu oameni, numai pui de chefal, pescarusi si cam atat. minunat. am adunat iarasi scoici, am mancat de-am taunit, scoici cu sos de ghimbir, scoici cu sos alb, mmmmmm, sunt minunate midiile. de fapt. mai fac.

is si anume aflator intr-o dilema: sa stau sau nu la cort? miercuri plec din nou spre mare, si, sincer sa fiu, nu-s ce sa fac… sa iau cort si sa stau cu pruncii la cort sau sa stau la o pensiune? im? sugestii?

bre… liuto draga… am o veste tare trista… desktopul meu arata ingrozitor… adica… ce vreau sa spun… desktopul 1 e asa

si desktopul 2 e asa

stiu ca te-am intristat, dar nu pun poze pe desktop…
in cu totul alta ordine de idei, am mai fost odata la horezu, de data asta nu am mai facut pozute, doar cateva portrete pe care vi le si arat. in rest, balaceala, leneveala, un week-end relaxant de-a binelea… im, inca sunt sub imperiul lenei.. )

va las cu poznele..

ieri am tras o fuga pana la mare. mmmmmmmm

cat de frumosssssss… am fost in zona corbu-vadu si am ramas fara cuvinte cat de minunat e acolo. cumva neatins, nemanelizat. liniste, calm, mmmmm imens de frumos.

am vazut si o parte din grindul chituc, m-am uluit de cat pasaret e in zona, la un moment dat eram langa un iaz de unde se auzea un scandal urias de pasaret, am urcat pe indiguire siiiii, doamne, cred ca erau sute de pasari care zburau, se certau, vioaie si saltarete. paradis, ce mai… am ajuns pana la urma si la mare, pe un drum de nisip, am tot mers, pana la urma, am bufnit in mare, doamne, am oprit masina si tusti la baie cu mine. apa limpede si buna, m-a prins o ploaie nebuna, am ramas in mare in timpul ploii, a durat fix 10 minute dupa care soareeeeee….  am stat pe malul marii si am incercat sa fotez si eu ceva pescarusi, ceva, dar, cred ca nu eram pe ruta care trebuie, nu am reusit sa prind mai nimic in obiectiv…o zi minunata… abia astept, vreau sa iau cort si sa stau cu pruncii pe malul marii… sa o aud din nou cum respira noaptea, sa ma adoarma again leganarea valurilor…. superb locul, la corbu am vazut ca e baritamai complexul, erau rulote, dar nu erau cine stie cate, pe o plaja de vreo 2 kilometri erau circa douazeci de masini. ceea ce e bine… mmmm, vreau si eu…. evident ca am facut poze, o sa le pun mai tarziu, acum is copii calare pe calculatoare iar pe asta micu de unde va scriu acu nu am pus nici un program care sa traduca din formatul necomprimat al aparatului in ceva vizionabil… dar, da, am sa pun leitar pozute…

dupa cum spun, duminica am tras o fuga sa vedem pestera muierii (daca tot eram la 40 de kilometri, nu? ) si dupa aceea, am mai tras o sedinta foto la manastirea hurezi. prima oara in pestera, imens de frumos, mi-am spus ca voi mai merge pe-acolo, musai trebe, nu am avut blitz, am incercat cu aparatul chior, nu era sensibilitate destula, mnoh, chestiuni tehnice, mai vreau odata expeditie fotografica la pestera penca nu mi-a placut deloc-deloc ca nu am putut fotografia in voie. in schimb RR-eaua, a fotat frumos tare, a si scris frumos despre zilele acelea, mai mereti si pe ea de vedeti inca un punct de vedere… noh, va las cu pozisoarele…

oameni!!!! am fost sambata pe un traseu, absolutamente incredibil, in jur de 120 de km parcursi pe munte, printre ceturi, varfuri de munte, ciobani, caini si oi, pustiu si incremenitor de frumos… am plecat din horezu, urcand prin vaideeni, spre varful nedei, apoi de acolo am coborat spre curmatura oltetului, lacul petrimanu, spre intrarea de dupa voineasa in vestita “strategica” din care am iesit la un moment de timp in transalpina, undeva in saua stefanului, mai sus de ranca. phiiiiiiiiiiiiiii, cat de frumos… nu am avut foarte multe vorbe la mine, nici acum nu am, e genul ala de frumusete pe care o admiri in tacere, cu sufletul deschis, de care sa te umpli si care sa iti farmece mintile cu culori, forme si vis. as fi facut o mie una de fotografii, nu m-as mai fi saturat de asta, intr-o disperata incercare de-a surprinde cat mai multe in cutiuta mea cu minuni, numai ca pardalnicul de mine, cu o seara inainte, facusem excese bahice, drept pentru care toata ziulica am fost usor intors… abia spre dupa amiaza, mi-a dat prin cap sa iau o gura de bere, trebuia doamne iarta-ma sa fi facut asta mai demult, miraculos m-am simtit muuult mai bine. in fine, ce sa spun, oarece peripetii, vitejii, acesti oameni minunati si masinutele lor, evident ca multi fiind, ne-am tot oprit, ceea ce nu a fost neaparat un lucru rau, am cunoscut cativa oameni pe care ii stiam doar din auzite, ma bucur tare mult ca am avut prilejul si bucuria sa-i vad in carne si oase, not to mention in fier… momente de neuitat, cu niste omuleti frumosi, veseli, plini de energie si dornici de coclaureala. va las sa va uitati un strop si voi, pana atunci pregatesc tura doi, penca duminica am fost in pestera muierii si din nou la manastrirea hurezi, unde, evident, am facut pozute… so, pe mai tarziu sau maine…

dupe cum spun, duminica am abuzat de anumiti prieteni si e de nepovestit. nu e mare lucru, insa tot ce posa va zic, este ca am avut nevoie de toata ziua de luni sa-mi revin… ) mda…

ziceam de sambata. o zi aflata sub semnul unui cer incarcat, care pe seara ajunsese cam asa:
de cu dimineata in gene, la opt jumate trecute fics ma infiintasem dimpreuna cu bunul meu prieten si nas cristache la mcdonalds-ul otopeni unde aveam intalnire. oho, si ce mai intalnire: rereaua, doctoru‘, nasu’ mare, vlad. gandurile, noroioase si vitejesti. mai putin RR-eaua care vroia sa foteze ruine, dar s-a gandit (si bine a facut) sa mergem impreuna pana la cheia, urmand ca de acolo sa-si continue drumul insotita de amicii ei: claudiu, iyli, eros, zdeto si roxana ppppppp… nah, ca nu imi amintesc… traiasca guagal, precu.. so, purcedem la drumuri. uitai sa va zic: claudiu cu sandero. e important de tinut minte, penca va juca un rol important in povestirea asta….
so, prin maneciu, doctoru’ ne intreaba pe statie: bah, nu vreti sa intram spre cheia pe un drum forestier? sa nu mai tinem asfaltul? bon idee, dar ce facem cu sandero? eh, trece, nu e cine stie ce. frate, si a trecut. si inca cum!!! minunata masina sandero, pe bune va spun, nu a avut nici un fel de apasare, desi au fost urcusuri, coborari, bine, nu va imaginati ceva grav, insa, s-a comportat exemplar. am intalnit si un curs de apa, pe care din cauza adancimii ne-am spus ca mai sanatos e sa-l treaca cu motorul oprit, la remorca, tras de vlad, insa, minus trebusoara aiasta, a mers de-a zbarnait. oarece noroaie, nu majore, le-a trecut cu brio. a lasat claudiu si obol acestui drum minunat, pe langa barajul maneciu spre valea stanii, o bucata din spoilerul fata al masinii, insa… pentru drumul pe care l-a parcurs masinuta aceea, mi se pare un pret absolut minor.

am ajuns si pe valea stanii, unde ne-am despartit de RR & gasca de pozari (frate, eros, iyli, zdeto, atarnau literalmente din masini, sa foteze tooooooot, faceau care mai de care echilibristica pe geamuri, cevaaaaa… ) si noi ne-am dus catre dreapta, spre locul de joaca pe care-l gandise dok iar ei s-au dus cu stanga sa iasa la deneu sa se tot duca spre hoghizul care il aveau ca tinta… siiii, revenim la 4×4, ajungem fix inaintea traseului, io ma uit, il intreb pe doctor: e grav? el zice mediu… uuuuhhhh mama. prima panta, am urcat-o. respiro de 10 metri pe drept. astept sa urce vlad, incerc si eu. reusesc pana pe la doua treimi, ultima bucata nu vrea neam. mai incercam. nu vrea. troliu. ajungem la locul de respiro numaru’ doi. incercam in continuare. reusesc sa fac un slalom printre copaci, ma opresc. am buna inspiratie sa o iau pe picioare inainte. abia reusesc sa urc, pasca noroiul aflator in padure aluneca ca dracu. buuuun. un alt amic pe care l-am gasit in drum, la cabana lui oresti, se trolia de zor. geeez, nasol. intreb: si cat mai e de urcat in stilul asta? paaaaaiiii, mai e… oki. mie mi-era clar ca incaltata cum este masina mea, la acest moment, nu aveam mare lucru de facut, deci trebuia sa urc mai mult din troliu siiii, am facut stanga imprejur. m-am stans de manute cu oamenii, le-am urat distractie placuta in continuare (vorbind pe telefoane spre seara, am aflat ca au terminat undeva pe la 6 dupa-amiaza traseul, una dintre masina lovita serios intr-un copac, in fine, d-ale off-road-ului grav) si impreuna cu vlad am facut stanga imprejur. vlad mai usor, eu… am intors masina cu troliul, pasca incalecasem niste sleauri de taf de vreo 80 de centimetri adancime, si deja, masinuta mea, in ciuda eforturilor mele, nu mergea decat prin sleaurile de care va povestesc, asa ca , ajutata cu troliul, dupa vreo jumatate de ceas, eram back on track, de aceasta data cu botul in josul pantei. da, clar, mi-am invatat lectia, alta data merg pe-acolo cu gumele potrivite. in fine, am luat-o spre casa, am facut un ocol si am trecut pe la domeniile goganoiului de movilita, ne-am povestit, ras, cele-cele, ne-a omenit cu-un mic si-o scaricica, am plecat spre casa, obositi, relaxati, cu 340 de km in carca dar multumiti dupa o zi foarte mistoaca. de fapt. cam asa, va pun doar cateva pozne, covrigeala si-a spus cuvantul si de data asta, nu am fotat cine stie ce… cateva insa tot am facut.. pozute, zic…

sure, scurta si chiar mult prea scurta… ) nu vreti sa stiti cat de rau imi doresc sa ia copilasii vacanta… so, sambata, la invitatia goganului si dimpreuna cu RR-eaua, nu ca nu ar fi fost loc de mai multi si nu ca s-ar fi anuntat mai multi, am purces catre domeniile de la movilita ale domnului mai sus mentionat. ce sa zic, am plecat pe ploaie de-acasa, am ajuns pe ploaie acolo, lasa frate, ca ploaia face bine la noroi, am lasat micile cumparaturici pe care le-am prestat la metro la goganoiul acas’ si ne-am coclaurit peste campuri, prin padurice, by the way, am incercat pentru prima oara senzatia stranie de-a avea o masina la doi metri in fata si de-a o zari cu greu prin frunzis. ce sa zic, mai gavaream prin statii, parca eram intr-o uriasa spalatorie. noroi destul, oarece derapaje, oarece zone mai cu emotii ponderate… veri nais, si, iata domnule ca se poate offroad si la campie.. ) acu, daca tot ploua, am fost destul de zgarcit cu pozili, pasca, nu-i asa, cui ii place sa-l mureze, fie chiar si pentru o poza frumusica? ne-am returnat dupa ceva vreme petrecuta pe campuri si prin lastaris, am facut un gratarel, papa bun, micii de la metro confirma inca o data, siiii, ce sa vezi , soare. prilej pentru RR-ea si sucsemnatul sa o luam un pic la colindat (ochise dumneaei o casuta abandonata foarte aproape de casa goganului) asa ca ne-am dus pana acolo, am fotat objectul, am mai facut neste poze artistice rau, siii, acestea fiind spuse, ne-am returnat catre bucuresti, unde am spart gasca si fiecare a luat-o incotro a avut de treburi.aaaaaassssaaaaaa, deci prima transa de pozne:

si continui sa zic: duminica dimineata, ma trezesc cu chef de munca, am iarba in curte netaiata de o saptamana, oarece parti s-au cam salbaticit, siiii, zic: sa purced asadar la treburiii… suna mama: sarutmana mama, ce faci, uite mama, te-am sunat sa iti spun sa nu faceti azi treaba, sa nu spalati, ca-i sarbatoare mare, samd. cuuuummm??? pai si eu care tocmai plecam in  curte sa… nuuuuuuuu, sa nu care cumva… geeeezzz… oki, mai punem o cafea, gandim: ce e de facut? si am gasit: 10 item or less (genial ca de obicei Morgan Freeman ca sa nu mai zic de bunaciunea de Paz Vega), pauza de organizat dvd-uri, angels and deamons, nimic de comentat, mi-a placut dan brown, placut si filmul (da mah, sunt retard, abia acu l-am vazut) , la sugestia nevastului lethal weapon 3,(a numaistiucataoara) partea asta a treia e aia in care mel gibson i-o trage lu’ renee russo (ooooooohhhh, doamne, ce-mi place mie de fata asta… pe bune, si in thomas crown affair, mmmmm) asa, siiii, ce dreaq am mai vazt, am mai vazt ceva, nu mai stiu, clar ca era destul de tarziu… si asta a fost frumoasa zi de duminica… am rupt (literalmente) canapeaua…

veni ziua de luni, cand de cu dimineata, i-am luat pe-ai mei la zor, hai la padina. unde? la padina, unde-i asta? las ca vedeti voi.

si au vazut. le-am zdruncinat cururile circa o ora jumate pe drumul care nu ca nu ar fi frumos, este, insa dj710 e fics prin munte si ca atare, noroios, pietros, alea-alea. trece, el, drumul pe langa cariera de piatra de la lespezi, pe langa lacul si cabana bolboci,  prin cheile tatarulului catre padina… nu am mai fost in zona aceea de vreo 20 de ani, s-a schimbat destul de mult , au aparut constructii noi, dar, el, muntele, este acolo, la fel de frumos ca intotdeauna. data fiind vremea deosebita, dar deosebita, respectiv 15 minute soare si de restul mult nor, nu am fost turisti adevarati, nu am coborat sa vedem pestera ialomitei si biserica, ne-am returnat pe o pajiste cuminte si am injghebat repede oarece de mancare, din gentuta frigorifica, o rosioara, un branzic, d-astea, gratarul a stat linistit si netulburat in portbagaj, nu era cazul sa-l mai scot de-acolo, caci, dupa ce soarele ne-a admirat cat am mancat, s-a ascuns intr-un nor care-a pornit sa ni se scuture in capete. so, am strans cele cele, punguta cu gunoi (!!!) siiii, dupa ce-am lasat in urma fics cum am gasit, ne-am pornit iar la zdrumicat si asezat mancarea pe drumul de intoarcere. m? offroad au ce? ) nu, glumesc, o zi foarte misto, drumul asta de care va povestesc nu e grav, urca oamenii cu rulota, d-apoi cu turismul, in orice caz, am schimbat nitelus aerul, am mai umplut sufletul cu o bucatica de frumos, ce mai, o zi buna.. va las sa vedeti si voi un pic…

voi ce prestarati de vacanta?

asaaaaa, in dupa-amiaza asta am pogorat inapoi in bucuresti. bleah, urat, ploaie (bine, ne-a plouat de la horezu pana aici, am avut timp sa ma obisnuiesc cu ploaia….) frig in casa, inca nu s-a incalzit, ce inspiratie idioata am avut sa opresc caldura nu stiu, eh… in fine, vreau sa ma var in pat si sa ma culc, mor de somn, insa… pana una alta, va pun cateva pozute sa va delectati si voi cu un strop din frumuseata de-am vazut-o acum cateva zile..

so, vineri pe la 6 seara, hotarati nevoie mare, plecam spre horezu. trei familii in doua masini. iesirea din bucuresti, nu are rost sa zic, cosmar, am facut din floreasca pana la iesirea in a1 nici mai mult nici mai putin de o ora. poate si. in fine, in jur de 7 ne-am asternut la drum, si da-i bataie. pana pe dealul negru unde e HORROR. cum? horror? neah, iadul cred ca-i muuult mai bine asfaltat si intretinut. nene, doaujdekilometri de cosmar. gropi, santuri, ahhhh… in fine, trecem peste. ajungem, ceva mancare, ceva tuica (si asta pasca am decretat ca we-ul asta suntem traditionalisti: suntem in zona de tzuica, asa bem, asa semnam. a doua zi, sambata care vra sa zica… sa iesim si noi la o plimbarica. si ne-am dus pe cheile bistritei, catre valeanu cred, pe un drum de-al forestierilor, am mers pe el, pe drum, pana unde am putut si, pe urma, stanga imprejur, am mai incercat inca un drum, poate poate ajungem si noi mai sus, ceva, doar doar sa dam nas cu soarele: niica dom’le. am facut cale intoarsa acasa, unde ne-am proptit again in tuica, de data asta cu victime. am beut, am cantat, am mancat (spun unii) si ne-am culcat. sa va povestesc cu intoarcerea de duminica? n-are rost, am venit pe codul portocaliu care este, la 6 am iesit de pe a1 la 8 au inchis-o… am fost baftosi. sa nu uit: am facut si cateva fotografii. sa le vedeti, zic:

prin urmare asadeci, am reusit sa descarc si pozele si sa le si micsorezzzzz…. buuunnnn, sa va spun in cateva vorbe what is all about: sambata de cu dimineata, ne-am trezit cu dor si chef in oase de vizionat, totusi, marea. zis si facut, incarcat trupa si tusti spre dumneaei, marea. da, numai ca io, in calitate de om cu frica de trafic ultraaglomerat (vezi ziua marinei, chestii socoteli) zic: ia sa fac io drumu’ pe alta parte; asa ca la drajna am iesit de pe autostrada spre calarasi, acolo bacul spre ostrov, btw, minunata treaba asta, desi am stat circa o ora a fost grozav pe post de intermezzo, cumva e altfel de calatorie, tresa ai timp (ceea ce aveam) tresa nu te grabesti (nu ne grabeam) tresa te potrivesti cumva cu timingul imens de relaxat al “luntrasilor” de la bac… in fine, trecem dunarea, si dam de un drum absolut mirific, printre dealuri si vai, cumva o dobroge nebanuita…. din pacate insa, chinuit sa nimeresc drumurile, am neglijat pozarul asa ca nu am facut deloc pozne pe drum, insa, il mai refac si sa te tii atunci… buuuoooon, am ajuns si la adamclisi, sa-l bifam si pe asta, muzeul canci, inchis, am dat o rotocoala la monument si hai la mare neamule… bineinteles ca am ratat un drum, asa ca a trebuit sa urcam destul de mult spre constanta, pana pe la cobadin, unde am reusit sa facem drepta si am purces spre negru voda-mangalia. am ajuns intr-un final apoteotic si glorios in 2 mai, am halit ca spartii, am cumparaturit “echipamentul” solicitat de tovarasii plozi si hai la plaja neamule. unde am adastat pana pe seara si-apoi… hai acasa, in ciuda opzitiei tutulor… insa, aveam si io rezonu’ meu: pai duminica ar fi fost urgie, asa, am si ajuns acasa super minunat, pe la 10 din noapte si am mai si apucat sa mai prestam una alta duminica…. so… poze…  

[Show as slideshow]