dupa cum spune si titlul. de chef. de toate, de mine, de viata, de criza, de politica, de filme, de poze, de filme, de, de, de. zac in suc propriu. si atat. why? ma conserv. intrebarea e pentru ce. pentru NIMIC. im? nu ca-i tare?

bre… liuto draga… am o veste tare trista… desktopul meu arata ingrozitor… adica… ce vreau sa spun… desktopul 1 e asa

si desktopul 2 e asa

stiu ca te-am intristat, dar nu pun poze pe desktop…
in cu totul alta ordine de idei, am mai fost odata la horezu, de data asta nu am mai facut pozute, doar cateva portrete pe care vi le si arat. in rest, balaceala, leneveala, un week-end relaxant de-a binelea… im, inca sunt sub imperiul lenei.. )

va las cu poznele..

nu ca si pe asta-l enerveaza ploaia???

deci dears, pana la urma si la coada s-a intamplat in felul urlator:
nu am smotruit nimic in casa.
iarba nu am taiat, din motive de puloaie.
in schimb, am descoperit pe ziua de azi curry si binefacerile lui minunate. astfel, am cladit una bucata pui cu legume si sos de curry (construit de manutele mele, cu mustar, unt topit, smantana, sare, piper si , fut-u-i, evident, curry) basca orezul a al chinese, plus oarece piept de pui tavalit in prealabil intru ulei de masline, curry, crushed chilli, sare si piper depe care trecut printr-o baie binefacatoare de ou cu faina si azvarlit la urma in fulgi de porumbe si prajit serios la tigaie. desigur, halit dimpreuna cu mujdei de usturoaie, frecat serios cu ulei si stins cu samntana… nu posa va explic decat ca in loc de burdihan am un hindenburg, pe cale sa explodeze, is plin de curry pana-n freza, daaaaaaaaaaaaaaaaaar fericit ca am descoperit acest condiment minune. so, traiasca curry! ) m-am tampit, ma duc sa ma indes cu bere. vad un film, ceva… un bond? im?

paiiiii, s-o luam metodic: mi-e o lene de ma doare. si pe agenda sunt urlatoarele:

smotruiala in casa
iarba crescuta oversize in curte
gateala de prestat

si eu am chef de nimic. nu ca-i misto? creca pana la urma si la coada, ma duc pana la mega, iau neste curry si neste treburi si prestez oarece pui cu sos de curry si mai vedem cu smotruiala. trebuia sa merg cu baietii la peris la noroiala, pana la urma m-am abtinut, gandind ca prestez una alta prin casa. vedem. so, mini poll, pui cu curry sau traditionalul pui la ceaun cu mult usturoi? im?
pana atunci, dincolo de pui, cam asta am in cap:

a mai trecut un weekend… asta e un inceput pozitiv sau ce? )

a fost unul lenevos de data asta, numai sambata am mai miscat ceva-ceva, am reusit sa ma strecor printre zile ploioase si am retezat doamna iarba pe juma de curte, am gratarit, am bagat din gros oarece beri sambata si duminica am stat sa-mi revin… in fine, d-astea… nimic spectaculos, duminica am zacut la teveu, am revazut cotton club, am dormit, am stat pe filmulete, m-am distrat cu revansa lui nicolaescu, alea-alea. repet, nimic spectaculos. dar mi-a prins bine linistea si relaxarea. aaaa, si amr 2 zile. pana pleaca monstruletii in tabara… i-am trimis un strop la munte, sa mai respire si ei un aer mai curat, sa nu-i mai pisez eu la cap (am incredere ca-i vor pisa adultii care se vor ocupa de ei acolo) siiii, cam asta…  sa aveti o saptamana frumoasa!

deci i’m back. in bucuresti.
am avut o sambata absolutamente fabuloasa, am colindat prin muntii capatanii in jur de 120 de kilometri, am fost inca o data uimit de privelisti, de lumina, de culori… absolut senzationale locurile acelea… in fine, acum tresa prestez una-alta, insa mai tarziu am sa scriu klumea despre we-ul asta.
azi, dar cel mai sigur maine va pun niste pozute sa intelegeti si voi ce nebunie e in zona aceea.
saptamana frumoasa sa aveti cu totii!

deci imi sangereaza gingiile, m-am saturat de durere si febra, nu mai spun nimic de faptul ca nu beau cafeaua aia pe care-o asociaza astia cu noptile copilului… in fine… era publicitate la teveu si d-aia am cuvantat in halul de mai sus… bah, basically nu-s in mood de mare lucru, teoretic is cu curul strans, urmeaza o perioada destul de agasanta, dar da, mai am parte si de mici bucurii cum a fost un telefon pe ziua de ieri…. of, era un cantec, azi vii maine pleci, pana mea… se potriveste… incep sa ma obisnuiesc … nu ma obisnuiesc bre deloc, mi-e greu si foarte greu, is plin de indoieli si genul asta de eveniment le amplifica, ma arunca in haurile depresiei, nu mai spun ca mai am una alta pe langa mine care contribuie si alea… eh… nu ca nu as intelege… inteleg , tocmai de aia si accept, plus ca, ei bine, recunosc, mi-e tare drag vartejul si … cand decide ca e timpul sa ma cuprinda ma las invartit cu multa placere…so…. here i am… si numai doamne doamne stie cat de tare credeam ca tornada e pe alte meleaguri… zambesti ha? )

bai, deja pot spune ca prima saptamana de vacanta a trecut in mare viteza. nici nu am apucat sa rasuflu bine si pfuiiii, is gone. e sau nu e treaba buna? nu stiu. dar nu am simtit, acum cateva minute, avand nelamurirea “ce zi e azi” oaaaaa, joi… JOI??? deja??? oaaaaaaaaaaa, cat de bine… vine we-ul? vine. ar fi buna o maricica, ceva scurt? sau offroadeala? im? voi ce ziceti?

bah, ma strabateau pe ziua de ieri niste ganduri ciudate rau… mai ales din pricina unui amic, aflator intr-o situatie destul de curioasa… in mod straniu, nu face ce ar trebui sa faca, ezita, se tot gandeste si se razgandeste… vroia sa stie de la mine ce-ar fi de facut… doamne, cum sa-ti spun eu omule ce sa faci? ajung sa cred ca pe masura ce imbatranim ne e din ce in ce mai teama de decizii. ne e frica, ne e sila, ne e in toate felurile. adica , maturizarea inseamna sa poti evita mai usor deciziile? nu pot sa uit determinarea si nepasarea cu care luam decizii acum 20 de ani…. so, azi, e din ce in ce mai greu, sunt din ce in ce mai multe chestiuni de luat in consideratie, cumva am senzatia ca ne dam la o parte din calea vietii noastre si acordam prea mult timp vietii altora… repet, poate fi doar o senzatie de-a mea, dar traiesc cu impresia depersonificarii, a pierderii propriei personalitati in favoarea contextului, media, media este cea care conteaza, climatul general, care poate fi pe alocuri colturos dar overall e ok.. OK? de asta avem o viata? sa o ducem ok? cum iti e? ok.. eh.. si de-aici incep sa curga mizerii… pe care acum 20 de ani le-ai fi respins cu doua maini… nu e deloc ok… dar deh, avem experienta, noi putem spune ca OK inseamna ca e cazul sa lasi farul la tanc mai jos, ce dracu mah, nimeni nu-i perfect, nu asa? ai si tu bubele tale, altii pe-ale lor, important e sa fie ok… pe dracu. ghem. de parca am avea douajdevieti si da, e ok, nu-i problema, mai e timp sa refaci, sa retraiesti, sa… pe dracu! din momentul primului tipat nu mai e timp. niciodata nu e timp pentru pierdut timpul… moama, ce intelept sunt dimineata asta, auzi la mine, din putza gandirii.. ) ce misto suna zicerea aia: live fast, die young…
cumva de invidiat, cumva de privit suspicios, prioritatile conteaza, nu-i asa? mah, io unu cred ca intr-o viata anterioara am fost hippiot si am murit la woodstock dintr-o OD… ) m-am reincarnat acu in tata responsabil… ) gata, capu’ la fund, ma duc sa opresc apa din curte, am baltit destul, si sa vad ce construiesc de mancare pe ziua de azi pentru ploduleti. idei, sugestii, ceva?