zice goganu: hai bah sa iesim si noi un pic, am chef de ceva usurel, asa, iesim si noi la golul alpin, punem de-un gratarel, ceva, mancam, iesim un pic din bucuresti. im, suna bine frate, unde? paii, ma gandeam ca undeva spre muntii baiului, incolo. cum fusesem pe secaria, ne-am spus ca mai bine ar fi pe valea doftanei. foarte veri nais, valea doftanei sa-i ramana numele. punem pe forum, se anunta lume, ne strangem sase masini si hai. ne semiimbarligam prin valea doftanei, iesim catre islazul satului sub privirile catorva localnici: da unde mergeti voi mama? paaaaai, sus la munte. mama, nu duce nicaieri drumul asta, se infunda in islaz… im? goganeeee? ce e mah? unde mergem? nu stiu, ca pe-aici nu am mai fost. pai nu ziceai mah ca stii tu un drum ?? ba da, dar nu pe asta. pai hai sa ne intoarcem…. lasa mah, hai sa vedem unde duce ASTA…. phiiiii… deci, dupa circa si ceva, am reusit sa trecem de portiunea de drum unde erau noroaie de un metru adancime, pline cu bolovani si urme de vite, ne-am troliat, ne-am noroit, in fine, am ajuns sus, pe islaz… bun si? pai hai in partea AIA, incolo tresa fie muntii… nais, hai.
gasim pe gepeseu si existenta unui “drum de exploatare” , incalecam pe dansul si catre munte.

intram repede in padure si de-acolo a inceput un mega dans… plouase in draci zilele trecute, lunecusul dracu pe jos, noroi, cand in sus, cand in jos, padurea are o particularitate: cresc pomi in dansa…. care trebuiesc si anume feriti, pfuaaaaaaa, zdraganea padurea de ture multe si noroiul zbura, si troliile gemeau, siiiiii dracii se acumulau in asa fel incat, pana la urma m-au luat si fibrilatiile, unde merge noi GOGANEEEE???? plm, tresa iesim … oaaaaaaaa….

deci, dupa vreo 6 ore de nebuneala pe circa 10 km de drum in padure, ajungem la o panta, credeam noi finala, unde ne apucam barbateste sa incercam sa urcam, care cat de mult putea, apoi din trolii. buuuuuuooooooonnnn… doua ore am adastat acolo, siiii, eu mai aveam trolierea finala, ca sa spun asa, pana la loc semidrept… se intoarce el lider si zice: hai inapoi, ca nu se poate urca la golul alpin. ma uit la el, mahh, da-o in pizda mamii ei de viata, spune-mi ca glumesti. nu mah, nu glumesc, pe bune, nu se poate, e asa, pe dincolo, draci, nu putem. bah, PE BUNE ne intoarcem? dap. naspa. am derulat firul inapoi, am coborat cu curul inainte pe acea panta pe care eu o aproximez la vreo 60 de grade, in fine, asigurat in troliu, in sufe, incetinel, incetinel, am dat cu curu inapoi, am coborat. am reusit sa si intorc masina fara damage, buuuun, asteptam sa vina si restul lumii. intre timp, mugur, fumega. vreau sa urc, vreau sa vad daca poate masina. mugurele, te rog, te rog frumos, da-o in mortii mamii ei de urcare, stai potolit, coboara astia si ne intoarcem , sa nu prinda noaptea in padure… nimic. nu mah, vreau sa vad daca poate. nene, incredibil, insa a urcat nenorocirea aia de panta dintr-o suflare, fara oprire, fara gres, ca din tun… geeeeeez… in doua minute a fost inapoi, luminos si radios: ti-am promis mah ca ma intorc in doua minute? )) frate, eram stoned cu totii, a reusit mugurel si a compus o masina… TARE nene, tare… in fine… am intors masinile si hai inapoi. alte aventuri, nu a mai avut insa nimeni chef de trolieri, mugur a dat recital cu masinoiul lui, tragea de o alta masina de parca era la zidul mortii, balanganea un nissan la remorca lui mugur de parca era un pendul scapat pe jos, nebunieeeeee. eu am dat in masina de dracii au gasit-o, desigur, bucuros ca ne indreptam catre iesirea din padurea aia afurisita.. am iesit la lumina, doamne, DOAMNEEEEE, iti multumesc ca m-ai ajutat sa vad luminita again, ooooooooooffffffffffffffffff si uuuuuuuuuuuuuuuuuffffffffffffffffff…. so, am ajuns again catre islaz, goganul a mai lovit odata, in loc sa faca stanga, el a facut dreapta, noroc, again, cu mugur care a tinut minte drumul, ce sa mai o zi plina de peripetii, frumoasa pana la urma si la coada, cu imens de multa adrenalina, am constatat cu ocazia asta ca prea multa adrenalina face rau daaaaaaaaaar, totul e bine cand se termina cu bine, nimeni nu a rupt nimic, si da, duminica am stat trei ore si am toooooot spalat la masina si abia-abia am adus-o in stadiul in care sa pot merge cu ea la o spalatorie fara sa-i sochez pe aia… ) so, azi, spalatorie… ) cam asa a fost, si, retineti, fetite si baieti: prea multa adrenalina dauneaza… )
o mostra de masina, dupa aventurile din padure… luigi, pendulul… )

oameni!!!! am fost sambata pe un traseu, absolutamente incredibil, in jur de 120 de km parcursi pe munte, printre ceturi, varfuri de munte, ciobani, caini si oi, pustiu si incremenitor de frumos… am plecat din horezu, urcand prin vaideeni, spre varful nedei, apoi de acolo am coborat spre curmatura oltetului, lacul petrimanu, spre intrarea de dupa voineasa in vestita “strategica” din care am iesit la un moment de timp in transalpina, undeva in saua stefanului, mai sus de ranca. phiiiiiiiiiiiiiii, cat de frumos… nu am avut foarte multe vorbe la mine, nici acum nu am, e genul ala de frumusete pe care o admiri in tacere, cu sufletul deschis, de care sa te umpli si care sa iti farmece mintile cu culori, forme si vis. as fi facut o mie una de fotografii, nu m-as mai fi saturat de asta, intr-o disperata incercare de-a surprinde cat mai multe in cutiuta mea cu minuni, numai ca pardalnicul de mine, cu o seara inainte, facusem excese bahice, drept pentru care toata ziulica am fost usor intors… abia spre dupa amiaza, mi-a dat prin cap sa iau o gura de bere, trebuia doamne iarta-ma sa fi facut asta mai demult, miraculos m-am simtit muuult mai bine. in fine, ce sa spun, oarece peripetii, vitejii, acesti oameni minunati si masinutele lor, evident ca multi fiind, ne-am tot oprit, ceea ce nu a fost neaparat un lucru rau, am cunoscut cativa oameni pe care ii stiam doar din auzite, ma bucur tare mult ca am avut prilejul si bucuria sa-i vad in carne si oase, not to mention in fier… momente de neuitat, cu niste omuleti frumosi, veseli, plini de energie si dornici de coclaureala. va las sa va uitati un strop si voi, pana atunci pregatesc tura doi, penca duminica am fost in pestera muierii si din nou la manastrirea hurezi, unde, evident, am facut pozute… so, pe mai tarziu sau maine…

bah oameni, am fost sambata pe munte. minunat de genial. m-am simtit fabulos, desi pe alocuri ne-am infundat in ceata dar, muntele a fost bun cu noi si a mai saltat norii lasand vederii noastre peisaje absolut senzationale. din pacate pentru mine, traseul m-a dus catre locuri care m-au rascolit si m-au infiorat, cumva… durerile nu au trecut, ranile vad ca nu-s vindecate…una peste alta, nu am facut poze, am fost muuult prea busy sa conduc, insa a facut o gramada iyli, nu reusesc sa vad unde le pune, dar am sa o rog sa imi dea un link, ceva sa vi-l pun pe aici, oricum, repet, a fost o zi minunat de reusita, trasee faine, oamenii ca de obicei de nota 10 (una peste alta) si, ce sa mai zic, nu mai zic nimic, ma var in coltul meu si zac cu dintii stransi. habar n-am de ce m-a rascolit in halul asta, habar n-am zic, dar, de fapt, teoretic stiu, insa pe de alta parte, la modul logic si rational, again spun, nu ar fi fost motive. in fine, una in alta, m-am lamurit: daca vreau sa stiu exact cum stau, dau prin zamora. pot sa fac asta fara sa-mi falfaie corasonul, sunt bine, nu… nasol.. asta e…
fur si eu de la o prietena un filmulet pe care l-a alcatuit cu noi, sa va las sa vedeti si voi ce fac intr-o dupa-amiaza de sambata niste oameni cica normali cu nervii capului… teoretic, desigur… )

pana apuc eu sa descarc pozele din aparat, sa scriu povestea si sa o pun aici, va dau o pozuta… oricum, a fost minunat, am avut parte de o vreme senzationala, undeva pe varful baiul mare am prins o ceata densa, dar acolo a fost singurul moment in care nu am avut soare, la coborarea catre zamora ne si gandeam ca parca e o dimineata insorita, desi era catre 6 dupa-amiaza…

is tare-tare nerabdator, penca maine mergem la offroadeala… ) yesssss, undeva pe langa comarnic, zona trebuie ca e frumoasa, abia astept sa vad ce drum alege omul din teritoriu ca sa zic asa… duminica pun pozne si va zic ce facuram pe-acolo, se anunta destul de multe masini (vreo 5-6) asa ca nu ma indoi ca va fi misto. so, keep watching, duminica vedeti pe unde ne-am destrabalat…

dupe cum spun, duminica am abuzat de anumiti prieteni si e de nepovestit. nu e mare lucru, insa tot ce posa va zic, este ca am avut nevoie de toata ziua de luni sa-mi revin… ) mda…

ziceam de sambata. o zi aflata sub semnul unui cer incarcat, care pe seara ajunsese cam asa:
de cu dimineata in gene, la opt jumate trecute fics ma infiintasem dimpreuna cu bunul meu prieten si nas cristache la mcdonalds-ul otopeni unde aveam intalnire. oho, si ce mai intalnire: rereaua, doctoru‘, nasu’ mare, vlad. gandurile, noroioase si vitejesti. mai putin RR-eaua care vroia sa foteze ruine, dar s-a gandit (si bine a facut) sa mergem impreuna pana la cheia, urmand ca de acolo sa-si continue drumul insotita de amicii ei: claudiu, iyli, eros, zdeto si roxana ppppppp… nah, ca nu imi amintesc… traiasca guagal, precu.. so, purcedem la drumuri. uitai sa va zic: claudiu cu sandero. e important de tinut minte, penca va juca un rol important in povestirea asta….
so, prin maneciu, doctoru’ ne intreaba pe statie: bah, nu vreti sa intram spre cheia pe un drum forestier? sa nu mai tinem asfaltul? bon idee, dar ce facem cu sandero? eh, trece, nu e cine stie ce. frate, si a trecut. si inca cum!!! minunata masina sandero, pe bune va spun, nu a avut nici un fel de apasare, desi au fost urcusuri, coborari, bine, nu va imaginati ceva grav, insa, s-a comportat exemplar. am intalnit si un curs de apa, pe care din cauza adancimii ne-am spus ca mai sanatos e sa-l treaca cu motorul oprit, la remorca, tras de vlad, insa, minus trebusoara aiasta, a mers de-a zbarnait. oarece noroaie, nu majore, le-a trecut cu brio. a lasat claudiu si obol acestui drum minunat, pe langa barajul maneciu spre valea stanii, o bucata din spoilerul fata al masinii, insa… pentru drumul pe care l-a parcurs masinuta aceea, mi se pare un pret absolut minor.

am ajuns si pe valea stanii, unde ne-am despartit de RR & gasca de pozari (frate, eros, iyli, zdeto, atarnau literalmente din masini, sa foteze tooooooot, faceau care mai de care echilibristica pe geamuri, cevaaaaa… ) si noi ne-am dus catre dreapta, spre locul de joaca pe care-l gandise dok iar ei s-au dus cu stanga sa iasa la deneu sa se tot duca spre hoghizul care il aveau ca tinta… siiii, revenim la 4×4, ajungem fix inaintea traseului, io ma uit, il intreb pe doctor: e grav? el zice mediu… uuuuhhhh mama. prima panta, am urcat-o. respiro de 10 metri pe drept. astept sa urce vlad, incerc si eu. reusesc pana pe la doua treimi, ultima bucata nu vrea neam. mai incercam. nu vrea. troliu. ajungem la locul de respiro numaru’ doi. incercam in continuare. reusesc sa fac un slalom printre copaci, ma opresc. am buna inspiratie sa o iau pe picioare inainte. abia reusesc sa urc, pasca noroiul aflator in padure aluneca ca dracu. buuuun. un alt amic pe care l-am gasit in drum, la cabana lui oresti, se trolia de zor. geeez, nasol. intreb: si cat mai e de urcat in stilul asta? paaaaaiiii, mai e… oki. mie mi-era clar ca incaltata cum este masina mea, la acest moment, nu aveam mare lucru de facut, deci trebuia sa urc mai mult din troliu siiii, am facut stanga imprejur. m-am stans de manute cu oamenii, le-am urat distractie placuta in continuare (vorbind pe telefoane spre seara, am aflat ca au terminat undeva pe la 6 dupa-amiaza traseul, una dintre masina lovita serios intr-un copac, in fine, d-ale off-road-ului grav) si impreuna cu vlad am facut stanga imprejur. vlad mai usor, eu… am intors masina cu troliul, pasca incalecasem niste sleauri de taf de vreo 80 de centimetri adancime, si deja, masinuta mea, in ciuda eforturilor mele, nu mergea decat prin sleaurile de care va povestesc, asa ca , ajutata cu troliul, dupa vreo jumatate de ceas, eram back on track, de aceasta data cu botul in josul pantei. da, clar, mi-am invatat lectia, alta data merg pe-acolo cu gumele potrivite. in fine, am luat-o spre casa, am facut un ocol si am trecut pe la domeniile goganoiului de movilita, ne-am povestit, ras, cele-cele, ne-a omenit cu-un mic si-o scaricica, am plecat spre casa, obositi, relaxati, cu 340 de km in carca dar multumiti dupa o zi foarte mistoaca. de fapt. cam asa, va pun doar cateva pozne, covrigeala si-a spus cuvantul si de data asta, nu am fotat cine stie ce… cateva insa tot am facut.. pozute, zic…

contrar zicerii meteorologilor, e nais de tot afara. soare, alea-alea. azi dau o fuga pana la cheia cu cativa baieti, sa ne offroadim o tzara, asa ca nu prea am vreme sa va povestesc in extenso despre una-alta. insa, vorba terminatorului, “i’ll be back”… )

pana atuncia, va las cu chris rea… auberge…. ca tot vorbeam zilele trecute despre ce musici si cand, melodia asta o ascultam in draci prin 91-92, si atat eu cat si prietenul si colegul meu Tibi eram extaziati de realizare, de montaj, cred ca am vazut clipul asta de vreo suta de ori, minimum…. ) ne-a placut rau cum e “taiat”, ne-au placut mult cadrele, am vazut clipul asta ca pe-o revolta in fata celorlalte clipuri video facute toate pe miscare multa, zapaceala maxima in cadru, aici totul e aerist, curat, clar, si asta fara sa fie plicticos si fara sa te umple de sictir… gata, va las sa-l vedeti. va doresc un week-end minunat!!!

sure, scurta si chiar mult prea scurta… ) nu vreti sa stiti cat de rau imi doresc sa ia copilasii vacanta… so, sambata, la invitatia goganului si dimpreuna cu RR-eaua, nu ca nu ar fi fost loc de mai multi si nu ca s-ar fi anuntat mai multi, am purces catre domeniile de la movilita ale domnului mai sus mentionat. ce sa zic, am plecat pe ploaie de-acasa, am ajuns pe ploaie acolo, lasa frate, ca ploaia face bine la noroi, am lasat micile cumparaturici pe care le-am prestat la metro la goganoiul acas’ si ne-am coclaurit peste campuri, prin padurice, by the way, am incercat pentru prima oara senzatia stranie de-a avea o masina la doi metri in fata si de-a o zari cu greu prin frunzis. ce sa zic, mai gavaream prin statii, parca eram intr-o uriasa spalatorie. noroi destul, oarece derapaje, oarece zone mai cu emotii ponderate… veri nais, si, iata domnule ca se poate offroad si la campie.. ) acu, daca tot ploua, am fost destul de zgarcit cu pozili, pasca, nu-i asa, cui ii place sa-l mureze, fie chiar si pentru o poza frumusica? ne-am returnat dupa ceva vreme petrecuta pe campuri si prin lastaris, am facut un gratarel, papa bun, micii de la metro confirma inca o data, siiii, ce sa vezi , soare. prilej pentru RR-ea si sucsemnatul sa o luam un pic la colindat (ochise dumneaei o casuta abandonata foarte aproape de casa goganului) asa ca ne-am dus pana acolo, am fotat objectul, am mai facut neste poze artistice rau, siii, acestea fiind spuse, ne-am returnat catre bucuresti, unde am spart gasca si fiecare a luat-o incotro a avut de treburi.aaaaaassssaaaaaa, deci prima transa de pozne:

si continui sa zic: duminica dimineata, ma trezesc cu chef de munca, am iarba in curte netaiata de o saptamana, oarece parti s-au cam salbaticit, siiii, zic: sa purced asadar la treburiii… suna mama: sarutmana mama, ce faci, uite mama, te-am sunat sa iti spun sa nu faceti azi treaba, sa nu spalati, ca-i sarbatoare mare, samd. cuuuummm??? pai si eu care tocmai plecam in  curte sa… nuuuuuuuu, sa nu care cumva… geeeezzz… oki, mai punem o cafea, gandim: ce e de facut? si am gasit: 10 item or less (genial ca de obicei Morgan Freeman ca sa nu mai zic de bunaciunea de Paz Vega), pauza de organizat dvd-uri, angels and deamons, nimic de comentat, mi-a placut dan brown, placut si filmul (da mah, sunt retard, abia acu l-am vazut) , la sugestia nevastului lethal weapon 3,(a numaistiucataoara) partea asta a treia e aia in care mel gibson i-o trage lu’ renee russo (ooooooohhhh, doamne, ce-mi place mie de fata asta… pe bune, si in thomas crown affair, mmmmm) asa, siiii, ce dreaq am mai vazt, am mai vazt ceva, nu mai stiu, clar ca era destul de tarziu… si asta a fost frumoasa zi de duminica… am rupt (literalmente) canapeaua…

veni ziua de luni, cand de cu dimineata, i-am luat pe-ai mei la zor, hai la padina. unde? la padina, unde-i asta? las ca vedeti voi.

si au vazut. le-am zdruncinat cururile circa o ora jumate pe drumul care nu ca nu ar fi frumos, este, insa dj710 e fics prin munte si ca atare, noroios, pietros, alea-alea. trece, el, drumul pe langa cariera de piatra de la lespezi, pe langa lacul si cabana bolboci,  prin cheile tatarulului catre padina… nu am mai fost in zona aceea de vreo 20 de ani, s-a schimbat destul de mult , au aparut constructii noi, dar, el, muntele, este acolo, la fel de frumos ca intotdeauna. data fiind vremea deosebita, dar deosebita, respectiv 15 minute soare si de restul mult nor, nu am fost turisti adevarati, nu am coborat sa vedem pestera ialomitei si biserica, ne-am returnat pe o pajiste cuminte si am injghebat repede oarece de mancare, din gentuta frigorifica, o rosioara, un branzic, d-astea, gratarul a stat linistit si netulburat in portbagaj, nu era cazul sa-l mai scot de-acolo, caci, dupa ce soarele ne-a admirat cat am mancat, s-a ascuns intr-un nor care-a pornit sa ni se scuture in capete. so, am strans cele cele, punguta cu gunoi (!!!) siiii, dupa ce-am lasat in urma fics cum am gasit, ne-am pornit iar la zdrumicat si asezat mancarea pe drumul de intoarcere. m? offroad au ce? ) nu, glumesc, o zi foarte misto, drumul asta de care va povestesc nu e grav, urca oamenii cu rulota, d-apoi cu turismul, in orice caz, am schimbat nitelus aerul, am mai umplut sufletul cu o bucatica de frumos, ce mai, o zi buna.. va las sa vedeti si voi un pic…

voi ce prestarati de vacanta?

soooo, dupa cateva zile in care nu am avut chef de nimic, am reusit sa ma adun si sa umblu nitelus pe la pozutele pe care le-am facut zilele trecute la horezu. nu mai are rost sa spun cat de mult imi place zona aia, va povestesc asa, pe scurt ca am urcat sambata pe vf. romanu, ma rog, pe langa, din motive de zapada prea mare si din cauza lipsei unei masini de backup mi-am spus ca mult mai sanatos este sa fiu cumintel drept pentru care nu am incercat ascensiuni prea curajoase. in orice caz, am avut o zi superba, un soare absolut magnific, cald, iar in timpul asta, la cativa metri de noi era zapada de jumatate de metru, un metru pe alocuri. ceva incredibil. in fine, ne-am sorit o vreme, am coborat inapoi in horezu, si dupa amiaza, ne-am pornit pe dealurile din spatele casei, unde am gasit o primavara in adevaratul sens al cuvantului, asa ca a fost o zi care-a avut si zapada si muuuult verde… ce sa zic, va las sa va uitati, nu-s in cea mai buna dispozitie de scris, am un rasarit rebel pe creieri si, desi stiu ca o sa apara, nu ma pot impiedica sa-mi fie dor… so, las pozutele sa va spuna povestea zilelor petrecute la horezu…

dupa cum spuneam, ieri am fost la un eveniment organizat de Kamikaze Team langa Giurgiu… ce-au facut baietii? pai un traseu scurt, un trial unde sa le ai pe toate la un loc, sa tii curu strans din primul moment pana la finish. cevaaaaa…. oau…. am dat eu cu nasul, m-am holbat, si ma trezesc intrebat: ocserver, te bagi? aaaa, da. l-am rugat pe silviu (unul dintre organizatori, om cu vechi istorii intr-ale offroadului) sa mearga cu mine. m-a pilotat excelent, si am mers cu masinuta mea intr-un fel in care nu credeam ca poate… cevaaaaa…. oau. aaaa, evenimentul se numea “adrenalina in vene”. in vene? pfuuuuaaaaaa, dadea pe-afara… ) pa bune… incredibil, cand am terminat, imi ardeau uachii in cap, picioarele imi executau un dans subtil dar sa mor io ca a fost cea mai tare experienta de pana acum. absolut senzational…. mai vreau!!! poze garla pe 4×4maniacs… mergeti, vedeti, e tot pe platforma wordpress, nu trebe inregistrare si alte cele, credeti-ma, aveti ce sa vedeti….