so, vineri pe la 6 seara, hotarati nevoie mare, plecam spre horezu. trei familii in doua masini. iesirea din bucuresti, nu are rost sa zic, cosmar, am facut din floreasca pana la iesirea in a1 nici mai mult nici mai putin de o ora. poate si. in fine, in jur de 7 ne-am asternut la drum, si da-i bataie. pana pe dealul negru unde e HORROR. cum? horror? neah, iadul cred ca-i muuult mai bine asfaltat si intretinut. nene, doaujdekilometri de cosmar. gropi, santuri, ahhhh… in fine, trecem peste. ajungem, ceva mancare, ceva tuica (si asta pasca am decretat ca we-ul asta suntem traditionalisti: suntem in zona de tzuica, asa bem, asa semnam. a doua zi, sambata care vra sa zica… sa iesim si noi la o plimbarica. si ne-am dus pe cheile bistritei, catre valeanu cred, pe un drum de-al forestierilor, am mers pe el, pe drum, pana unde am putut si, pe urma, stanga imprejur, am mai incercat inca un drum, poate poate ajungem si noi mai sus, ceva, doar doar sa dam nas cu soarele: niica dom’le. am facut cale intoarsa acasa, unde ne-am proptit again in tuica, de data asta cu victime. am beut, am cantat, am mancat (spun unii) si ne-am culcat. sa va povestesc cu intoarcerea de duminica? n-are rost, am venit pe codul portocaliu care este, la 6 am iesit de pe a1 la 8 au inchis-o… am fost baftosi. sa nu uit: am facut si cateva fotografii. sa le vedeti, zic: