deci: emisiunea paulei rusu pe antena 3. pe -desigur- tema frunzulitei. suna un bou de la ministerul turismului. atentie, suna el. de ce? sa dea lamuriri. ok. il intreaba paula rusu catre finalul interventiei dobitocesti: domnule bou susai (asa il cheama pe idiot) puteti sa ne spuneti daca acum are ministerul turismului un spot pe tvr? la care boul spune: eu atat am avut de comentat, telespectatorii DE BUNA CREDINTA vor intelege…. mah idiotule/boule/susaiule, ce-are de-a face buna credinta cu TAMPENIA sinistra pe care-ati comis-o????? im????

in timp ce scriu vorbeste udrea: despre primaria bucurestiului. ce-o freaca grija???? e in campanie pentru primarie? deja? auzi la ea, interesul bucuresteanului…. tzatzooooooo, treci la plescoiul tau multiubit!!! candideaza acolo fhey!

deci am ametit. de azi dimineata zac aici la calculator, fara chef de mai nimic. feisbucu’ nu mai are secrete, forumurile de 4×4 nici atat, am gasit furnizori noi de piese pentru mitsu… parca-s lipit naibii de el… deja mi se invart prea multe in cap, creca-mi iau o pauza…. si e groaznic de cald… si e groaznic de luni… pfua…

nu v-am spus, saptamanile trecute am fost pana la tara sa duc oarece mobilier de bucatarie care nu mai trebuia unor veri/nepoti ce-or fi ei. prilej cu care am revazut dupa vreo 30-35 de ani niste locuri. sa mor eu daca nu m-am socat… de ce? pai simplu, de la faptul ca nu mai stiam sa ajung, desi locurile nu se schimbasera deloc-deloc pana la uluirea pe care-am avut-o la vederea curtii casei, pe care eu o pastram in amintire maaaaaaare si rotunda, umbrita de doi duzi imensi si am gasit-o mica si inghesuita, de-abia am bagat animala mea de masina inauntru, casa, schimbata, nah, au trecut totusi atatia ani peste ea… intr-un singur loc am regasit amintirile mele de o mie de ani, si anume in partea veche a casei, unde stateam cu matusi-mea si unchiu-meu si mancam/gateam/ce mai faceam noi pe-acolo… abia acolo am mai simtit un picut din suflul lor (s-au dus dragii de ei acum vreo zece ani, Dumnezeu sa-i hodine, amandoi au fost niste minunati, a murit intai coana-mare si apoi titica, mi-a si spus -pai eu ce sa mai fac dragul tatei aici, singur? ma duc si eu…) cumva…. i-am intrezarit, desi, de data asta aveam tavanul in cap, abia ma strecuram prin camarutele mici, dar da, mi-am adus aminte de momentul in care venea titica de la lucru, cu geanta lui de piele in care ne aducea paine aia neagra si buna, care isi impletea mirosul cu al pielii din care era facuta geanta… si coana mare imi taia o felioaie de paine si-mi punea magiun de prune pe ea… mmmmmmm… oooffffff, mi-a adus aminte Cristina cu menta ei de Tanacu… de amintirile astea… da chiar nu-mi venea sa cred cat de diferit arata curtea aia in mintea mea si cat e ea de fapt… ma uitam in jur si nu-mi credeam ochilor, ochii mei de copil de 6-7 ani prin care vazusem curtea aia… unde facusem o mie de tampenii, unde striga coana mare dupa mine de haulea valea si eu eram pitit in dud… doamne… DUDUL!!! am luat-o usor la zor pe verisoara care locuieste acum acolo, mah, da unde-s duzii? eheeeeee mai dragosule, i-am taiat de vreo douajdeani… mi-e rau.. si nucul? s-a uscat… ptiu drace, era falnic, in fundul curtii, prima mea casa din copac acolo a fost, i-am stricat lui titica o multime de scandurele numa bune de reparat prispa pentru casuta mea, nu s-a suparat, mi-a admirat munculita, a pus si el tesla sa mai indrepte strambaturile mele… dulgher de case, nu putea sa sufere cuiul batut stramb si scandura ne dreapta… eeehhhhh, mi-e tare dor de omuletii astia doi…. Dumnezeu sa-i odihneasca, tare buni au fost…

breeeee, multa vreme a trecut de cand nu am mai scris p-acilisaica!:)

inainte de-a va povesti ce si cum, trebe sa o pun aici pe iulia, iyli pentru cunoscatori, care a reusit sa concretizeze proiectul nebunesc… brava!

am fost nitelus plecat, pe la mare, se potrivira ca sa zic asa niste trebi si, decat sa stam acasa, mai bine in deplasare la constanta. plaja la corbu si stat in constanta. lucru bun si pozitiv, zona inca nu e super aglomerata, apa curata, deloc adanca, buna pentru plozi, care nu se dadeau scosi din apa, normal de altfel.

una in alta a fost frumos, am avut vreme buna, am stat bineinteles si la plaja, in ciuda avertizarilor si a codurilor ros-portocalii, minus ziua de sambata cand, nevastul a decis ca trebe sa doarma pana la 11, moment la care era tardiv de tarziu sa mai plecam undeva, plus ca sambata fiind, era moartea peste tot in trafic, asa ca nu am guitat deloc, plus ca dupa amiaza, pe la cinci am plecat cu varul sa mai luam niste scoici de la locul dumisale de baie. super loc, undeva in port, apa limpede si adanca, pustiu, nu tu manele, nu tu scandal, nu tu oameni, numai pui de chefal, pescarusi si cam atat. minunat. am adunat iarasi scoici, am mancat de-am taunit, scoici cu sos de ghimbir, scoici cu sos alb, mmmmmm, sunt minunate midiile. de fapt. mai fac.

is si anume aflator intr-o dilema: sa stau sau nu la cort? miercuri plec din nou spre mare, si, sincer sa fiu, nu-s ce sa fac… sa iau cort si sa stau cu pruncii la cort sau sa stau la o pensiune? im? sugestii?

bre… liuto draga… am o veste tare trista… desktopul meu arata ingrozitor… adica… ce vreau sa spun… desktopul 1 e asa

si desktopul 2 e asa

stiu ca te-am intristat, dar nu pun poze pe desktop…
in cu totul alta ordine de idei, am mai fost odata la horezu, de data asta nu am mai facut pozute, doar cateva portrete pe care vi le si arat. in rest, balaceala, leneveala, un week-end relaxant de-a binelea… im, inca sunt sub imperiul lenei.. )

va las cu poznele..

i-as tot asculta pe omuletii astia… clapton, tina… mmmm

is cumva mut. m-am trezit in dimineata asta, am dat drumul la televizor si …… puscalau pe stiri, a murit madalina manole… in fine, mi-am facut cafeaua, am luat laptopul si m-am apucat sa bazai pe siteurile de dimineata iar in timpul asta auzeam pe fundal stirile. si mi-am dat seama de diferenta imensa intre ce arata fata asta si ce se intampla inauntrul ei. uriasa distanta. colosala. intre exterior si interior era de fapt lupta dintre viata si moarte. nu stiu, is ravasit de adevarul asta strigat dincolo de moarte…
si de cat de mult si cat de putin poate duce un om.
probabil echilibrul dintre interior si exterior are un caracter atat de fragil incat poti sa-l urnesti doar cu cateva grame …

“Primeşte-le catedrală frumoasă
pe limba clopotului tău, primeşte-le
Ajută-mă catedrală frumoasă,
văzuta de mine în alt oraş
Dă-mi liniştea, catedrală frumoasă,
şi altfel de moarte.”

Nichita Stanescu, Despre Starea de Zbatere, 1972

Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca…

nu ca si pe asta-l enerveaza ploaia???

deci dears, pana la urma si la coada s-a intamplat in felul urlator:
nu am smotruit nimic in casa.
iarba nu am taiat, din motive de puloaie.
in schimb, am descoperit pe ziua de azi curry si binefacerile lui minunate. astfel, am cladit una bucata pui cu legume si sos de curry (construit de manutele mele, cu mustar, unt topit, smantana, sare, piper si , fut-u-i, evident, curry) basca orezul a al chinese, plus oarece piept de pui tavalit in prealabil intru ulei de masline, curry, crushed chilli, sare si piper depe care trecut printr-o baie binefacatoare de ou cu faina si azvarlit la urma in fulgi de porumbe si prajit serios la tigaie. desigur, halit dimpreuna cu mujdei de usturoaie, frecat serios cu ulei si stins cu samntana… nu posa va explic decat ca in loc de burdihan am un hindenburg, pe cale sa explodeze, is plin de curry pana-n freza, daaaaaaaaaaaaaaaaaar fericit ca am descoperit acest condiment minune. so, traiasca curry! ) m-am tampit, ma duc sa ma indes cu bere. vad un film, ceva… un bond? im?

paiiiii, s-o luam metodic: mi-e o lene de ma doare. si pe agenda sunt urlatoarele:

smotruiala in casa
iarba crescuta oversize in curte
gateala de prestat

si eu am chef de nimic. nu ca-i misto? creca pana la urma si la coada, ma duc pana la mega, iau neste curry si neste treburi si prestez oarece pui cu sos de curry si mai vedem cu smotruiala. trebuia sa merg cu baietii la peris la noroiala, pana la urma m-am abtinut, gandind ca prestez una alta prin casa. vedem. so, mini poll, pui cu curry sau traditionalul pui la ceaun cu mult usturoi? im?
pana atunci, dincolo de pui, cam asta am in cap: